• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Creștinismul

Unde este adevărul ?

Probabil că întrebarea care chinuie sufletele este, și în ziua de astăzi, „Unde, care este Adevărul? ". Principalul motiv pentru care marii învățați din cele mai îndepărtate timpuri au refuzat credința creștină este teoria potrivit căreia creștinismul este doar o îmbinare de teologii și idei preluate de la cele mai marcante religii trecute pentru a se forma o religie perfectă care să poată face ușor noi adepți. Dar modul în care sunt privite asemănările dintre diferitele religii fie ele babiloniene, egiptene, hitite, de cult oriental, etc. (vezi „Creștinismul filiații și paralele") nu este neapărat unicul sau cel mai bun. Privind înapoi, în trecut, dincolo de apariția consemnată a creștinismului, la forme mai vechi ale religiei putem cădea de acord că toate credințele cu care acesta se aseamănă au același punct de pornire, aceleași credințe și ideologii. Punctul unde evoluția lor se separă este punctul în care oamenii intervin, încercând și tălmăcind același „Adevăr" în moduri diferite, provocând separarea religiilor. Cu toate acestea ideea de bază rămâne aceeași. Privind prin această prismă, creștinismul nu mai apare ca o copie a altor credințe, consemnate ca fiind mai vechi, ci mai degrabă ca o altă evoluție care s-a dovedit ca fiind cea mai apropiată de perfecțiune, astfel putându-se explica și obiceiurile comune caracteristice mai multor religii diferite (vezi „Creștinismul - filiații și paralele").

Am pomenit cu mai multe ocazii termenul „idee de bază a tuturor religiilor". Care este „ideea de bază" a creștinismului ? Creștinismul propovăduiește bunătatea, pacea, mila, dragostea, iubirea de aproape, dar și dragostea de adevăr și de dreptate, deci dragostea de Dumnezeu, căci el este Adevărul, Cuvântul, deci Î nțelepciunea, Lumina și Viața, Î nceputul și Sfârșitul.

Creștinismul propovăduiește o răsplată corectă și veșnică, o lume ideală ce va veni, curățită de păcate.

Nu putem astfel să nu acceptăm că o răspândire tot mai mare a creștinismului și a învățăturilor sale ar duce în mod sigur la o îmbunătățire a societății, îmbunătățire atât de necesară în zilele noastre.

Creștinismul Credință a Noului Testament

„Toată Biblia este insuflată de Dumnezeu" afirmă lămurit sfântul apostol Pavel în cea de a doua Epistolă a sa către Timotei (3, 16), vrând să spună prin aceasta că sfinții autori ai celor două Testamente au scris sub călăuzirea și puterea Duhului Sfânt, adică că s-au bucurat de asistență dumnezeiască în consemnarea adevărurilor de credință obținute prin relevație. Această realitatea face ca Sfânta Scriptură, împreună cu Sfânta Tradiție să fie considerate ca principalul izvor al credinței creștine.

Inspirația divină nu trebuie însă înțeleasă ca un fel de dicteu automat, așa cum se grăbesc unii să creadă în modul cel mai simplist cu putință. Dimpotrivă, cum Dumnezeu L-a creat pe om liber și îi respectă libertatea, tot astfel și Duhul Sfânt, inspirându-l pe autorul sacru, îi respectă personalitatea, modul de a gândi, de a-și concepe opera și de a se exprima. Adevărurile relevate prin inspirație alcătuiesc sistemul de rezistență al unei scrieri biblice, temelia și stâlpii de rezistență care susțin întregul edificiu, iar amănuntele sunt cărămizile și tencuiala care leagă părțile între ele și care, laolaltă cu ornamentele îi asigură o configurație aparte. Așa se face că, deși sub inspirație dumnezeiască, fiecare autor sacru și-a scris opera în stilul propriu, potrivit cu propria sa fire, cu propria sa cultură și cu propriile sale modalități de a-și construi opera.

Astfel observăm că Sfântul Luca și-a redactat Evanghelia și mai apoi Faptele Apostolilor numai după ce a procedat ca un adevărat istoric, adunând documente, comparându-le între ele, confruntându-le cu mărturiile orale și supunând totul unui examen critic; prologurile celor două descrieri stau ca mărturie. Sfânta Evanghelie după Marcu este cea mai scurtă dintre toate evangheliile, trădând o clară și totală lipsă de importanță acordată redactării scrierii sale și reprezentând mai degrabă o înșiruire de relatări scurte, fără o ordine cronologică, decât o operă închegată. Cu toate acestea se observă o pronunțată oralitate și un stil viu și direct care dă o notă de culoare și farmec Evangheliei sale. Evanghelia după Ioan se deosebește cel mai mult de toate celelalte (evanghelii sinoptice - puse în trei coloane paralele, primele trei evanghelii pot fi comparate cu ușurință), în special prin ampla sa dimensiune teologică (Ioan Teologul). Mesajul ei suprem este acela de a înfățișa în amploarea și profunzimea lui misterul prin care Logosul (Cuvântul) întrupat, El Î nsuși Dumnezeu, le descoperă oamenilor pe DumnezeuCel-Nevăzut, le aduce Lumina și Viața, le asigură cunoașterea și comuniunea lui Dumnezeu prin cunoașterea și comuniunea intimă cu Iisus Hristos.

Luând în considerare că nu toate episoadele relatate în cele patru sfinte Evanghelii ...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.