• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Conceptul de personalitate

Definiția și caracteristicile personalității

În viața de zi cu zi de multe ori sunt folosiți termenii de persoană și personalitate, sensul comun al acestuia din urmă fiind o însușire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Dar utilizarea lor ca termeni psihologici necesită o definire mai exactă a personalității.

Se pune întrebarea "Ce este personalitaea?". În opinia lui P. Fraisse istoria psihologiei, între anumite limite, se confundă cu istoria răspunsurilor la această întrebare fundamentală. Înainte de a defini personalitatea trebuie să definim persoana.

Persoana înseamnă individul uman concret. Personalitatea însă, este o construcție teoretică elaborată de psihologie, în scopul înțelegerii și explicării modalităților de ființare și funcționare ce caracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim persoana umană.

În literatura de specialitate și nu numai, există numeroase definiții ale personalității, fiecare surprinzând câteva aspecte ale acestui concept atât de vast.

În "Dicționar de Psihologie" de Norbert Sillamy personalitatea este definită asfel: "(...) element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează și o diferențiază de o altă persoană. "

Pentru sociologie personalitatea este "expresia socioculturală a individualității umane. " ("Dictionar de Sociologie" - coord. C. Zamfir, L. Vlasceanu)

Între nenumăratele definiții ale personalității, G. W. Allport dă propria definiție în lucrarea "Structura și dezvoltarea personalității", încercând cum spune "(...) nu să definim obiectul în funcție de metodele noastre imperfecte".

"Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic. "

Pentru a înțelege mai bine, vom explica în continuare conceptele din această definiție, așa cum a făcut-o Allport:
Organizarea dinamică

"Problema centrală a psihologiei este organizarea mentală (formarea structurilor sau ierarhiilor de idei și deprinderi, care ghidează în mod dinamic activitatea). Integrarea și alte procese organizaționale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea și structura personalității. (...) Termenul implică și procesul reciproc de dezorganizare, mai ales la acele personalități anormale care sunt marcate de o dezintegrare progresivăa. "

Psihofizic

"Acest termen ne amintește că personalitatea nu este nici exclusiv mentală, nici exclusiv nervoasă. Organizarea sa atrage după sine funcționarea atât a "spiritului", cât si a "trupului" într-o unitate inextricabilă. "

Sisteme

"Un sistem (orice sistem) este un complex de elemente într-o interacțiune reciprocă. O deprindere este un sistem, la fel și un sentiment, o trăsătura, un concept, un stil de comportare. Aceste sisteme există în mod latent în organism chiar când nu acționează. Sistemele sunt "potențialul nostru de activitate".

Determină

"Personalitatea este ceva și face ceva. Sistemele psihofizice latente motivează sau direcționează o activitate și o gândire specifică atunci când intra în acțiune. Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate ca tendințe determinate. Ele exercită o influență directoare asupra tuturor actelor

adoptative și expresive prin care personalitatea ajunge sa fie cunoscută. "
Caracteristic
"Orice comportament și orice gândire sunt caracteristice persoanei și (...) sunt unice pentru aceasta. "
Comportament și gândire

"Acești doi termeni constituie o etichetă pentru a desemna tot ceea ce poate un individ să facă (...). Ele sunt moduri de adaptare și desfășurare provocate de situația ambientală în care ne aflăm, totdeauna selecționate și conduse de sistemele psihofizice care alcătuiesc personalitatea noastră. "

În "Dicționar de Psihologie", editura Babel 1997, coordonat de Ursula Șchiopu comportamentul și gândirea "... se referă la disponibilitățile generale și caracteristice pe care le exprimă o persoană (față de altele) și care conturează identitatea ei specifică. "

Psihanaliza a fost dezvoltată de Sigmund Freud (1856 - 1939), ca o modalitate de a explora conținutul și mecanismele vieții mentale umane. Pregătirea sa l-a făcut să aprecieze importanța factorilor biologici (natura) și a experienței sociale (educația) pentru dezvoltarea și menținerea personalității umane.

Freud credea că există necesități umane universale care ajută la ghidarea și modelarea comportamentului uman. Unul este eros "instictul veții", nevoia oamenilor de a stabili legături între ei și altul este thanatos "instinctul morții", baza înclinației agresive.

În opinia lui Freud, personalitatea este compusă din trei elemente: id-ul (sinele), supraeul (superego) și eul (ego).
Id-ul constituie impusurile noastre biologice, universale care cer satisfacere imediată.
Supraeul este conștiința, id-ul reprezentat în personalitate.
Eul este partea persoanei care este în contact cu realitatea.

Personalitatea e văzută sub aspect dinam...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.