• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Filosofia și simț comun sau Punctul de vedere natural

·
Simțul comun sau punctul de vedere natural și experiența obișnuită.
·
Simțul comun ca un corp de prejudecăți.
·
Prejudecăți, opinii și judecăți.
·
Atitudinea lui Kant în problema prejudecăților.
·
Filosofia, știința pro și versus simțul comun.
·
Simțul comun în perspectiva filosofiei limbii comune.
·
Atitudinea radicală a filosofiei față de simțul comun în ilustrări paradigmatice din istoria filosofiei universale.
·
Spinoza, Lebnitz, filosofia upanișodică.
· Simțul comun sau punctul de vedere natural

Simțul comun, numit și punctul de vedere natural și chiar, bunul simț este o concepție comprehensivă despre lume, viață și om care asumă idei aparținând tradiției culturale și elemente ale gândirii științifice. Putem spune că există și o serie de elemente de filosofie ușoară și populară, în sensul lui Hume, care își ia substanța discuției filosofice din existența de toate zilele și conversație, dar pe care nu o prelucrează în modul specific științei, accesibilă și fără rigoare, un gen de filosofie care are ca premisă experiența proprie de viață. Expresia atitudinea naturală sau punct de vedere natural a fost folosită pentru prima dată de Edmund Husserl pentru a descrie atitudinea noastră în experiența obițnuită, caracterizată în contrast cu atitudinea reflexivă prezentă în experiența reflexivă a conștiinței, atitudine prin excelență interogativă. Specificul atitudinii naturale consistă în naivitate, spontaneitate și dogmatism. Î n experiența naturală omul se privește doar ca parte a unei lumi infinite extinse în spațiu și timp. Spațiul și timpul alcătuiesc cadrul fundamental, absolut al experienței, care ne dă imediat lumea existenței, câmpul gândirii și existenței noastre.

Lumea experienței cuprinde nu numai fapte, ci și valori și bunuri, mai importante fiind natura fizică și societatea umană, amândouă alcătuind baza naturală a experienței și gândirii noastre științifice. Din punct de vedere natural, lumea existenței naturale este ultra comprehensivă, larg cuprinzătoare, înglobând și lumea dată a culturii.

Dacă natura constituie domeniul științelor naturii, valorile sunt subiectul specific al științelor culturii(spiritului) și al filosofiei.

Obiectul cercetării filosofice, al cărei rezultat poate fi o teorie critic întemeiată, reflexivă a întregii existențe, o constituie câmpul de investigație extins. Unii autori nu împărtășesc aprecierea că simțul comun este naiv și inerent inferior. Credințele, opiniile beneficiază de evidența conferită de experiență și științe. Concepția naturală are la bază experiența perceptuală și la rândul ei este punct de plecare al reflecției.

Dialectica intertelațiilor simț comun, științe și filosofie sunt comentate de M. Farber astfel:

Un proces niciodată încheiat de revizuire a concepțiilor simțului comun și experienței naturale rezultă din realizările științelor speciale. Idei care au fost folosite necritic în concepția naturală despre lume, astfel ca timp, spațiu, materie, infinit, scop, cauză, valoare, etc. devin subiect al analizei din partea unui grup de științe și acest proces este continuat de filosofie. Î n locul credințelor(opiniilor)(beliefs) acceptate necritic vine idealul unui set de credințe(beliefs) logic justificate. Un pas pregătitor necesar care trebuie să fie decisiv întreprins este să plasăm toate credințele trecute și concepțiile necritic acceptate sub semnul întrebării.

Această procedură este adesea foarte dificilă pentru a fi instituită totuși, și în fapt este rar realizată, ceea ce face necesar să-i relevăm importanța. Î n mod ideal poate fi exprimată negativ ca libertate de prejudecăți sau credințe nefundate de orice fel; și pozitiv, ca o construcție a unei teorii despre om și cosmos pe baza experienței și cunoașterii științifice.

L. Blaga descrie simțul comun ca fiind un corp de prejudecăți dar pe care individul integrat perfect în colectivitate nu le va descoperi niciodată ca atare … Este mai bine să ne dăm seama de această situație înainte de a vorbi despre ruptura pe care filosoful o efectuează în omogenitatea simțului comun. După Blaga, simțul comun se constituie ca un corp de prejudecăți. O prejudecată este o unitate de evidențe false.

Kant definește prejudecata ca fiind tendința rațiunii spre pasivitate și în consecință spre heteronomie. Tot Kant relevă natura prejudecăților și subliniază necesitatea combaterii lor din două motive: în numele adevărului, căci dacă rațiunea se comportă pasiv este posibilă în demersul ei de eroare și iluzie; în numele libertății, deoarece dacă rațiunea este pasivă subiectul nu gândește prin el însuși ci privește legea din exterior. A gândi liber, înseamnă a fi autonom.

Exemple: pământul ar fi plan, aerul n-are greutate, un băț introdus într-un pahar cu apă pare frânt la nivelul apei.
Omul prin situația sa în lume are prejudecăți, dar trebuie ...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.