• Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ
REGLAREA CORDULUI SI VASELOR
. REFERAT FIZIOLOGIE.
-2001-
REGLAREA CORDULUI SI VASELOR
I

ntrarea în funcțiune a mecanismelor de reglare a cordului și vaselor este declanșată de modificările de presiune din vasele mari și cord. Uneori mobilizarea acestor mecanisme este consecința unor modificări umorale.

Variațiile presionale sau de compoziție chimică a sângelui în sectoarele dotate cu receptori determină tulburarea ritmului descărcărilor de impulsuri aferente spre centrii bulbari urmată de modificarea tonusului acestor centri și mobilizarea de mecanisme vegetative, endocrine și umorale care tind să readucă la normal constantele tulburate.

În condiții fiziologice, din volumul sanguin total 10% se găsesc în cord, 8% se găsesc în circulația pulmonară, 12% în artere, 5% în capilare și app. 65% în sectorul venos (în special în venule și venele mici). Mecanismele de reglare acționează modificând după necesități calibrul arteriolelor și/sau al sectorului venos precum și repartiția sângelui între diferite sectoare vasculare menținând astfel hemodinamica normală în pofida variațiilor irigației sistemice sau locale.

Arteriolele opun cea mai mare rezistență fluxului sanguin (=vasele rezistenței) iar modificările tonusului lor influențează debitul sanguin tisular prin modificarea fluxului capilar. Capilarele nu au celule musculare sau fibre nervoase motorii în structura pereților, de aceea modificările de calibru sunt în cea mai mare parte pasive fiind determinate de vasodilatația arteriolelor și de staza venoasă. Dar volumul cel mai mare de sânge este cuprins în sectorul venos (=vasele capacității), de aceea, menținerea tonusului acestui sector (în special al venulelor și venelor mici) dotate cu putere de vasomotricitate deține cea mai mare importanță pentru menținerea hemodinamicii.

Activitatea cordului și tonusul patului vascular sunt reglate pe cale neurovegetativă și umorală, sistemul circulator având o bogată inervație vegetativă, dar și de o serie de substanțe de natură hormonală sau umorală prezente în sânge. Modificările adaptative cardiovasculare în diferite condiții fiziologice se realizează prin mecanisme complexe de reglare intrinseci și extrinseci.

1. 1 Mecanismele intrinseci cardiace

Sunt demonstrate de faptul că inima scoasă din organism, deci lipsită de influențe exterioare, continuă să se contracte și chiar își poate adapta în anumite limite debitul prin modificări adecvate de frecvență și/sau ale volumului sistolic.

Frecvența cardiacă (ce poate crește cu 10-30% față de nivelul bazal) este influențată prin destinderea pasivă a pereților atriuului drept.

Volumul cardiac este influențat "in vivo" de trei factori:
1. presarcina (sau gradul de întindere a fibrei miocardice înainte de începutul sistolei);
2. contractilitatea miocardului;
3. postsarcina (sau rezistența opusă sângelui de către tonusul vascular).

Adaptarea prin mecanisme intrinseci a fost demonstrată experimental pe un preparat "cord-pulmon" lipsit de inervație prin întreruperea circulației cerebrale de către Frank (1895) și Starling (1910) stabilindu-se "legea inimii" sau legea Frank-Starling. Atât în condiții de întoarcere venoasă crescută (presarcina) cât și în condițiile creșterii presiunii în aortă (postsarcina) forța de contracție a miocardului poate crește peste valoarea de repaus prin întinderea fibrei musculare, forța fiind direct proporțională cu gradul de alungire a fibrei (până la o alungire maximală, adică 120% față de condițiile de repaus).

Prin creșterea volumului telediastolic sarcomerele devin ușor alungite crescându-se astfel numărul situsurilor pentru interacțiunea dintre filamentele de actină și cele de miozină, gradul de întrepătrundere (glisare) crescând realizându-se situarea filamentelor într-o poziție de interdigitație optimă pentru contracție. Inima nu aruncă în circulație toată cantitatea de sânge din ventriculul stâng unde se acumulează o rezervă de sânge (creșterea volumului telediastolic sau diastolic final) care produce o întindere mai accentuată a fibrelor miocardice astfel încât după 15-30 secunde se va stabili un nou echilibru cu expulzarea întregii cantități de sânge din ventricul.

Mecanisme intrinseci vasculare

Autoreglarea intrinsecă locală a vaselor sanguine, în special mici (cu celule de tip monounitar lipsite de inervație dar care generează la distensia mecanică potențiale de acțiune ce difuzează apoi la cele vecine -celulele pacemaker) este rezultatul activității miogene proprii.

Automatismul vascular este generat de instabilitatea membranei celulelor pacemaker din tunica medie a metarteriolelor, arteriolelor mici și sfincterelor precapilare care prezintă descărcări ce determină creșterea tonusului musculaturi netede (vasoconstricție cu modificarea fluxului sanguin) și a rezistenței vasculare rezultând modificarea presiunii sângelui.

Fluxul sanguin tisular este rezultatul echili...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.